Adresa: Principală, nr. 357, 447040 Beltiug, jud. Satu Mare
Tel.: 0261-870071 Fax: 0261-870071 Email: primaria.beltiug@yahoo.com
Apele oligominerale ale izvoarelor care conțin CL, HCO3, Na+ Ca2+Mg2+Fe 2+, având mineralizarea de 464 g/l au fost folosite pentru efectele lor curative în tratarea bolilor reumatismale, degenerative, abarticulare și afectiuni ginecologice, tratamentul facându-se extern sub formă de băi calde, așa cum atesă Anuarul Ministerului Sănătății- Editura Medicală București 1975. În acest scop, până în anul 1986 a funcționat o clădire - -baia comună, care s-a demolat în anul 1988 din cauza stării avansate de uzura în care se afla.
Se poate concluziona deci, că în zonă există deja o tradiție pentru o astfel de petrece a timpului liber și recreere, tradiție amplificată prin posibilitatea de tratament datorată efectului benefic al apei termale.
Pentru a pune în valoare cadrul natural existent și valorificarea apelor minerale, atât din puțurile existente cât și a apei geotermale ( 1683 m, 12l/s , 64 gr.), având în vedere efectele curative a acesteia, în anul 1993 în urma unui studiu efectuat și a unui proiect , s-a decis demararea unei investiții intitulate " Spații de cazare și tratament la Băile-Beltiug", actualmente în stadiu de conservare, din lipsa de fonduri. Dat fiind faptul că ștrandul este dotat cu: un bazin cu apă termală format din două compartimente, cu un volum de 920 mc., și anexe finalizat în proporție de 90% , un hotel - o clădire cu subsol, parter , 2 etaje și mansardă ,care are o capacitate de 86 locuri de cazare fiind prevăzut la subsol cu piscină, bază de tratament, vestiare, garderobe și grupuri sanitare, la parter cu spațiu pentru recepție, spații comerciale, hol, restaurant, bar ,bucătărie, cabine băi-tratament, vestiare, grupuri sanitare și cabinet medical iar la etaje și mansardă spații de cazare și sală de gimnastică , un teren de sport format din 2 terenuri pentru tenis de câmp, un teren multifuncțional pentru handball, volei și bachet și un teren de camping, parcare și zone verzi, se impune continuarea lucrărilor de investiție pentru finalizarea acestor obiective.
Scopul final este dezvoltarea zonei într-o stațiune balneo-climaterică, având în vedere că veniturile obținute se vor putea reinvesti pentru dezvoltarea ulterioară a stațiunii, acest lucru contribuind și la ameliorarea stării de sănătate a populației din județ și nu numai, la crearea de noi locuri de muncă și la noi activități generatoare de profit.
Noul obiectiv ar putea reprezenta o atracție reală și pentru populația județelor învecinate, Sălaj și Maramureș, mai ales ca în aceste judete sunt puține obiective turistice similare. Cei care vor veni la acest obiectiv vor putea vizita și alte obiective turistice din zonă, și anume:
- Cetatea Ardudului și monumentul dedicat lui Petofi Sandor;
- Dealurile Beltiugului reprezentând zona viticolă a localității , cu plantații de 351 ha viță-de-vie și peste 370 crame de vin unde anual se organizează concursuri de vinuri și degustarea acestora;
- Zona viticolă Rătești cu peste 150 ha viță de vie și 70 crame de vin;
- Pivnițele șvăbești din localitatea Șandra;
- Zona codrului unde se practică vânătoarea sportivă și recreativă, în păduri în care se vânează: mistreți, căpriori, fazani, iepuri, vulpi și mai rar cerbul carpatin
Luând în considerare apropierea de municipiul Satu Mare (35 km), unde există un aeroport internațional, obiectivul poate fi transformat în unul de interes și pentru turiștii străini, în special pentru turiștii germani și nu numai, având în vedere puternica comunitate germana din zonă formată din aprox.17.000 etnici germani, care în urmă cu aproximativ 25 ani au emigrat din zonă în Germania și în alte țări, la acea dată locuințele lor fiind naționalize, neavând altă posibilitate de cazare în momentul revenirii pe meleagurile natale, decât în cadrul stațiunii .
Finalizarea stațiunii ar reprezenta un impuls și pentru dezvoltarea agro-turismului local și a promovării bucătăriei germane din zonă.
În prezent este în desfășurare un proiect care continuă investițiile începute la Băile Beltiug și a cărui beneficiar principal este Consiliul Județean Satu Mare în asociere cu Consiliul Județean Bihor, Consiliul Local Tășnad, Consiliul Local Beltiug și Consiliul Local Marghita Proiectul se numește " Parc balnear în regiunea de Nord Vest - locațiile Tășnad, Beltiug, Marghita".
Se urmăreşte ca prin finalizarea proiectului să se obţină un grad de confort superior, care să satisfacă pretenţiile curente ale turismului balnear dar să asigure în același timp, condiţii propice pentru petrecerea unor sejururi mai lungi de către cei ce doresc să se recreeze într-un cadru natural benefic. (Zonă rurală, produse alimentare naturale proaspete, plimbări cu trăsura sau cu căruța, cicloturism,ș.a.).
Într-o altă ordine de idei, implementarea proiectului va crea condiţii propice dezvoltării de noi afaceri, ceea ce va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării economico-sociale a zonei/regiunii din care fac parte locaţiile propuse prin proiect.
Asupra administraţiilor publice locale, impactul estimat prin realizarea proiectului va fi de asemenea pozitiv, aceştia beneficiind de venituri suplimentare la bugetele locale în urma implementării proiectului, prin pârghia impozitelor şi taxelor.
Participarea celor trei sectoare ale economiei la formarea PIB-ului regional, indică o pondere de 16,3% a sectorului primar, 35% secundar şi 46,7% terţiar, înregistrându-se o creştere a ponderii serviciilor concomitent cu scăderea ponderii agriculturii. Stagnarea relativă a ponderii cu care participă sectorul secundar se datorează faptului că disponibilizările din industrie au fost compensate, parţial, de evoluţia construcţiilor -domeniu care a cunoscut o dinamică extraordinară în ultima perioadă.
În interiorul regiunii, se manifestă disparităţi evidente de dezvoltare măsurate prin gradul de participare al judeţelor la formarea PIB regional: judeţului Cluj - 32,3 %, judeţul Bihor - 24,3 %, judeţul Maramureş - 14,9 %, judeţul Satu Mare - 12,1 %, judeţul Bistriţa - Năsăud - 9,1% şi judeţul Sălaj - 7,2%.
În Regiunea Nord-Vest există mari discrepanţe în dezvoltarea economică a celor şase judeţe: judeţele din sudul şi vestul Regiunii, respectiv Cluj, Bihor şi Satu Mare sunt industrializate (industria alimentară, uşoară, lemn, construcţii de maşini) şi mai stabil dezvoltate economic decât regiunile din centru şi est (Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Sălaj -lemn-mobilă, metale neferoase şi auro-argentifere, uşoară), unde evoluţia din ultimii ani a dus la pierderea capacităţii concurenţiale a multor ramuri. Conform analizelor economice şi sociale efectuate, polii sărăciei se găsesc în judeţele Maramureş şi Bistriţa-Năsăud.
Zonele în declin industrial sunt: zona Munţilor Apuseni şi zona montană din nordul regiunii, cuprinzând arii însemnate de pe teritoriul judeţelor Maramureş, Satu Mare şi Bistriţa-Năsăud. Acestea deţin totuşi resurse importante, dintre care menţionăm: minereuri complexe şi auro- argentifere (Satu Mare, Maramureş), bauxită (Bihor), sare (Maramureş, Bihor), materiale de construcţii (Bihor, Cluj), lemn (Maramureş). Restructurările din domeniul minier au afectat acest sector extractiv şi au dus la disponibilizări masive şi la declararea zonelor defavorizate Baia-Mare-Borşa-Vişeu. Sectorul industriei neferoase este ameninţat în Baia-Mare de rezultatul unui referendum local pentru interzicerea acelor tipuri de activităţi care poluează oraşul. Pentru relansarea zonelor sunt necesare investiţii atât în infrastructură cât şi în echipamentele de exploatare a resurselor.
Deşi silvicultura reprezintă o ramură importantă a regiunii, defrişările insuficient controlate (Bistriţa-Năsăud, Maramureş) şi lipsa unui program coerent de reîmpăduriri şi construcţii de drumuri forestiere către interiorul bazinelor, conduc la reducerea continuă a suprafeţelor împădurite. Capitalizarea insuficientă, pierderea pieţelor externe, neadaptarea la exigenţele calitative au determinat ca numeroase fabrici de mobilă să fie închise sau să funcţioneze la parametri reduşi.
La nivelul comunei Beltiug activitățile economice sunt diversificate, iar majoritatea sunt legate de comerț, construcții și amenajări și activități agricole și legate de agricultură.
În evidenţele primăriei Beltiug există un număr de 37 societăţi comerciale , 11 asociaţii familiare, 12 persoane fizice autorizate, 4 intreprinderi familiale si 2 societati pe acțiuni: Pekh Company SRL, Pompei Construcții SRL, Tecprois Tehnică de Reabilitare și Izolament SRL, Weingut Brutler & Lieb SRL, Astra Construcții SRL, Barbie SRL, Beltiug Agrocont SRL, Blue Ocean SRL, Bulding Construct Com SRL, Eberst SRL, Helvit SRL, Hetei SRL, Kaltib SRL, Kaly & Kim SRL, Rist Ioan IF, Berechi Iosif IF, Brutler Joszef Istvan AF, Fogorasi Attila AF, Rist Simion Ștefan PF, Berechi Roxana PF, Brutler Adina PFA, Brutler Mihai PFA, Asociația Forestieră Silva.
Localitatea Răteşti
Hotea SRL, Melisa SRL, Sergiu Const SRL, Agro Tip SRL, Agrohardy SRL, Agromec Rătești SA, Agromec Rătești, Vii SA, Bota G Ioan IF, Varga Gheorghe AF, Ziman Gergely Janos AF, Baumgartner Nicolae AF, Chereches, Mariana Cristina PFA, Toma Maria PFA.
Localitatea Şandra
Anghel Marc SRL, Cim Roxana SRL, Cristina & Larisa SRL, Cristina & Miti Construct SRLLala C&I; SRL, Mara Bol SRL, Miaferm SRL, Sibi&Laur; Construct SRL, Timanger SRL, Vasi & Roxi SRL, Lingurar Ioan AF,Matesan Doru AF, Tiplea Daniel AF.
Localitatea Ghirişa
Auto Cofra SRL, Szilard & Co SRL, Euro Luc Construct SRLâ, Svivt SRL, Kalimeros Com SRL
Tămășan Cristian Intrepr. Individuală, Czibere Zoltan Ioan AF, Kiss Coloman AF, Czibere Attila PFA, Csorban, Ileana PFA, Bors Istvan Karoly PFA, Bolba Diana Nicoleta PFA, Balogh Carol PFA.
Localitatea Giungi
Babtan SRL, Mutu Ali SRL, Unirea Giungi SRL, Sas Bogdan Gheorghe Mihail AF, Canta Gheorghe PFA.
Agricultura
Dat fiind faptul că mai mult de 60% din populaţia celor 27 de state membre ale Uniunii Europene trăieşte în zonele rurale, care acoperă 90% din teritoriu, politica de dezvoltare rurală este un domeniu de o importanţă crucială. Agricultura şi silvicultura sunt principalii utilizatori ai terenurilor din zonele rurale şi, ca atare, joacă un rol important pentru comunităţile rurale: reprezintă temelia unei puternice structuri sociale şi viabilităţi economice, precum şi a gestionării resurselor naturale şi a peisajului. Comuna Beltiug este renumită pentru podgoriile sale vaste și pentru cramele de vinuri numeroase. Tradiția vitiviniculturii este bine păstrată în comună. Dealurile însorite de care este înconjurată comuna oferă un mediu propice pentru dezvoltarea acestui tip de cultură și implicit a domeniului de activitate. În comună există un producător de vinuri care își distribuie producția în mare parte în țările din Occident unde vinul de Rătești este extrem de apreciat.
♦ Biserica Catolică Șandra
Biserica Romano Catolică Sf. Ladislau, Beltiug
La sfârşitul secolului al XIV-lea satul a devenit proprietatea Drăgoşeştilor, familie de origine română din Maramureş. Începând cu această dată, familia a fost numită „Drăgoşeştii de Beltiug". Dintr-un document din 1424 reiese că hramul bisericii a fost Sfânta Fecioară. La jumătatea secolului al XVI-lea biserica satului a devenit protestantă, odată cu toate bisericile aflate pe domeniul Drăgoşeştilor. Deja la sfârşitul secolului, în anul 1597, edificiul a fost resfinţit ca biserică catolică cu hramul Sf. Ladislau. Pe parcursul secolului al XVII-lea, biserica a fost folosită iarăşi de către credincioşii calvini (1634), dar, după ce Károlyi Sándor a strămutat iobagii reformaţi în satul Dobra, în anul 1727, şvabii romano-catolici colonizaţi în localitate au primit şi biserica Edificiul a fost renovat, iar în anul 1730 a fost boltit. Clădirea medievală avea sanctuar poligonal cu o singură navă largă. Turnul de pe fronton devine octogonal începând de la cel de al doilea nivel. Poarta principală este realizată în stil gotic, având în partea superioară o friză arcuită. În secolul al XIX-lea existau încă ancadramentele şi mulurile gotice ale ferestrelor sudice. Biserica medievală a fost înconjurată cu un gard de înălţime redusă, pe care au fost ataşate ulterior reprezentări ale staţiilor calvariei.
La începutul secolului al XX-lea edificiul a suferit noi transformări după planurile lui Foerk Ernő: s-a construit o nouă navă în partea de nord, iar spre sud un alt sanctuar. Sanctuarul original a fost transformat într-o capelă laterală. Altarul este realizat în stil neogotic, având în centru imaginea Sf. Ladislau, alături de patru statuete reprezentându-i pe Sf. Ştefan, Sf. Emeric, Sf. Adalbert şi Sf. Gerard. În masa altarului sunt încorporate trei pietre cu inscripţii de pe mormântul lui Bálint Prépostváry (+1597). Tradiţia locală păstrează o legendă legată de numele localităţii: trecând pe aici, regelui Sf. Ladislau i-a fost sete, astfel, unul dintre soldaţi i-a oferit vin într-un dovleac tăiat în două (tök = dovleac, denumirea în limba maghiară păstrează forma alterată tek > tök > Béltek). Regelui i-a plăcut vinul dulce şi, drept mulţumire, a dăruit localitatea soldatului.
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului Bolda
Biserica de lemn din Bolda, comuna Beltiug, judeţul Satu Mare, datează din secolul al XVIII-lea Pe partea vestică a bisericii se află intrarea. Prispa are patru stâlpi de susţinere şi o piatră de moară sub partea de nord, slujind aceluiaşi scop. Din prispă se urcă în cafas şi la cele două clopote. Deasupra galeriei clopotelor, cu câte două ferestre pe fiecare parte, se află coiful cu baza octogonală, iar din mijlocul acestuia se înalţă fleşa De-o parte şi de alta a turnului se află două turnuleţe mici pe marginile bisericii, spre apus. Turnul şi acoperişul sunt învelite cu şindrilă, iar pereţii, din bârne orizontale, sunt văruiţi. Cele patru ferestre ale bisericii sunt plasate două în naos şi două în absida altarului, absidă de formă hexagonală. Deosebită este masa sfântului altar, cu piciorul cioplit în bardă şi cu o bază decorată cu motivul funiei şi linii orizontale. Pictura iconostasului, bine păstrată, este executată în manieră bizantină tradiţional, datând din secolul al XVIII-lea. Uşile împărăteşti, mai noi, sunt pictate în maniera apuseană de la începutul secolului trecut şi ni-i înfăţişează pe arhanghelii Mihail şi Gavril, sărbătoarea acestora fiind, probabil, fostul hram al bisericii. În mijlocul bolţii cilindrice se află un policandru din lemn sculptat care poate fi urcat sau coborât cu ajutorul unui scripete. Biserica a avut câteva cărţi vechi de cult şi icoane pe sticlă de la Nicula, dintre care se mai păstrează două: „Maica Domnului cu Pruncul în braţe", încadrată într-un chenar cu motive vegetale, şi „Sfânta Treime". Există, de asemenea, aici două cruci de binecuvântare de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Toaca mecanică este încă una din mândriile bisericii, care are însă nevoie de restaurare pentru a nu se pierde această fărâmă de simplitate şi credinţă.
Comuna Beltiug are o existență multiseculară, registrul din Oradea,document bisericesc, atesta Beltiugul din 1216. În acest registru erau trecute toate judecațile din timpul respective,din partea de N-V a Transilvaniei.În 1216 un anume Paul din moșia Beltiug a acuzat pe toți flandrezii din Batari care aparțineau comitatului Ugocsa pentru uciderea lui Benedict(fratele lui Paul). Flandrezii nu au negat acest lucru dar au spus ca ei l-au omorât pentru săvârșirea unei crime.Contele din Batarch,citând cazul din porunca regelui maghiar,l-a trimis pe Paul la Oradea la judecata fierului cald, unde s-a dovedit că acuzația lui nu era justificată.Cronicarul maghiar Turoczi arată că acești flandrezi au venit pe aceste meleaguri din șara Rinului la sfârșitul secolului al -XII-lea
Săpăturile arheologice făcute pe teritoriul comunei au scos la iveală urme care atestă trecere pe teritoriul comunei a tătarilor.În anul 1241 în migrația lor pe teritoriul comunei Beltiug au avut ciocniri cu populația locală,lucru dovedit din mormintele rămase din acea vreme și cunoscute sub numele de mormintele de pe colina Batum,după numele conducătorului coloanei de tătari ce au trecut pe acest teritoriuAceastă colină este situată la sudul comunei Beltiug,la 300 de metri de grajdurile sectorului zootehnic al fostului C.A.P. Beltiug.
În anul 1412 fiul regelui Bela al-IV-lea al Ungariei Akos,împreună cu suita sa colindând meleagurile sătmărene în drum spre Carei,în perioada de vară pe o caldură dogorâtoare în timp ce treceau pe teritoriul comunei au cerut sa fie serviți cu apă din râul Crasna,care avea albia prin central comunei de azi.Nimeni nu l-a putut servi cu apă,deoarece nu aveau nici un vas.Văzând în porumb dovleci i-a sfătuit ca să taie un dovleac cu cuțitul și să-i scoată miezul după care să fie servit cu apă.În scriptele sale de călătorie înscrie locul "Beltok"care denumire evoluează sub mai multe forme,stabilindu-se ulterior denumirea de Beltiug.
Cea mai veche construcție din comuna Beltiug este biserica romano-catolică,construcția datând din 1481 și declarată monument istoric.Biserica din Beltiug a fost construită concomitant cu biserica din Ardud. Acest lucru este atestat de o inscripție aflată în fosta sală cavalerească din cetatea Ardudului din care peiese că la 1482 în a-VIII-a zi după Sfântul Gheorghe, Bartolomeu Dragfii a dat ordin să se înceapă construirea bisericii.În 1482 același Dragfii voievodul Ardelului pe vremea lui Matei Corvin la sărbătoarea Sfintei Marii(15 august)a terminat construirea bisericii din Beltiug. Atât biserica din Beltiug cât și cea din Ardud au fost construite în aceeași perioadă,au avut aceeași mărime,același stil și același maistru.Comuna Beltiug a fost proprietatea familiei Czudar din neamul Balchui si Dragfii. În jurul bisericii a exist o cetate. Depsre existența acestei cetăți ne stau mărturie evenimentele din secolul al-XVI-lea. În anul 1565 Ioan Sigismund, regale Ungariei împreună cu turcii au atacat cetatea din Ardud. Asediul cetății a durat peste 40 de zile. Nerezistând asediului cetatea s-a predate,populația fiind în parte luată în robie, în parte ucisă, iar cetatea distrusă până în temelii. Există un indiciu care spune că și Beltiugul a avut o cetate asemănătoare cu cea din Ardud. Același Ioan Sigismund aliat cu turcii a atacat și distrus și cetatea Beltiugului, care spre deosebire de cea din Ardud nu s-a mai reconstruit niciodată, deși cetatea Beltiugului prin faptul că râul Crasna care a curs pe poziția actualei pieți din Beltiug oferea o excelentă apărare naturală.
După familia Dragfii, posesorii noi ai comunei au fost cei din familia Prepostvary. Acest lucru este atestat de existența unui monument de marmură care dăinuie și astăzi, găsindu-se ăn incinta bisericii romano-catolice, monumental datând din anul 1597 cu ocazia înmormântării unui membru al familiei Prepostvary pe nume Valentin. Mormântul acestui posesor al Beltiugului a fost distrus în timpul incendiului din 6 septembrie 1862, rămânând numai monumental de marmură.
În secolul al-XVII-lea Beltiugul împreună cu Ardudul au intrat în posesia familiei Rakoczi. Pe la mijlocul secolului al-XVII-lea tătarii pătrund în Transilvania să-l pedepsească pe Gheorghe Rakocki care a încercat sa-I convertească pe români la Calvinism(maghiarii erau de religie unitară). În anul 1703 un urmaș al principelui și anume Francisc Rakoczi al-II-lea a provocat un război împotriva austriecilor. În timpul luptelor cu austriecii Beltiugul este ocupat de armata lui Rakoczi. În 1711 războiul se termină cu Victoria austriecilor. Pacea s-a încheiat la Satu Mare, Rakoczi fuge în Franța, apoi în TurciaAverile lui printer care și Beltiugul și Ardudul ajung în posesia consulului Karoly.
Datorită faptului că populația în urma evenimentelor care au avut loc pe aceste meleaguri s-a rărit foarte mull, Karoly aducea locuitori din alte părți, și anume din Germania, de pe lângă Dunăre. În anul 1724 Karoly a colonizat comuna cu locuitori de origine germană(șvabi), care s-au stability aici, trăiesc și astăzi pe aceste meleaguri. Karoly a evacuate celelalte naționalități trimițându-i: "Mergeți și vă așezați la Nord-Est la stânele mele". Românii s-au așezat la Stîna și la Bolda, iar maghiarii spre sud la Dobra și o parte spre nord la GhirișaOdata cu venirea nemților biserica a devenit catolică,iar ornamentele necesare bisericii au fost aduse din Munchen în stil baroc.
Pe la 1837 exista în localitate o școală confesională care avea două clase cu doi învățători, biserica era obligată să întrețină pe lângă ea o școală. În 1862 comuna avea 7 târguri anuale cu renume național. Dintr-un recensământ făcut în anul 1864 populația Beltiugului număra:1240 locuitori romano-catolici, 180 locuitori greco-catolici, 25 locuitori reformați,30 locuitori evrei, numărul locuitorilor era de 1475. Între anii 1870-1880 în fiecare an au murit peste 100 de locuitori, deși nu era nici o epidemie. Datorită acestei mortalități ri dicate, între acești ani au venit în comună noi locuitori. În 1873 s-a ridicat clădirea în care se află sediul Consiliului Local.
În anul 1876 continentul a fost cuprins de un ger mare prin 19-20 mai, care a disrus toată recolta anului respective. În toamna anului 1862 copii din Beltiug jucându-se cu focul au aprins o șură în strada Dobrei, izbucnind un incendiu din care s-a aprins toată comuna, rămânând doar 2 case întregi ale lui Hetenyi și casa lui Bencze, casă proprietate de stat. A fost un incendiu așa de mare încât a ars școala și biserica, iar din cauza temperaturii ridicate s-au topit clopotele de la biserică. Din materialul topit s-a turnat un clopot în greutate de 800 de kilograme, care se păstrează și astăzi. Populația pe timpul iernii a fost cazata în pivnițele din partea de Est a comunei, la poalele dealului Hagău. Dupa incendiu comuna s-a refacut și dezvoltat.
Odată cu instaurarea regimului dualist austro-ungar asupra poporului roman transilvănean s-a abătut un val cumplit de persecuții. În anul 1868 a fost pusă în aplicare Legea Naționalităților, care nu recunoștea în regatul Ungariei decât o singură limbă oficială a statului, cea maghiară. Legea învățământului din 1868 obliga învățarea limbii maghiare în toate școlile deși în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș românii formau majoritatea. Bineînțeles această lege a fost aplicată și în cadrul comunei Beltiug. Începând cu 28 septembrie 1869 școala nu mai avea titlul de școală confesională ci de școală elementară de stat. Acestei politici de jefuire și deznaționalizare a maselor muncitoare românești I s-a pus capăt prin actul de la 1 decembrie 1918, când Transilvania și celelalte provincii locuite de români au reintrat în granițele firești ale României.
Satul Giungi aparţine comunei Beltiug. Localitatea coincide probabil cu localitatea Perl, înfiinţată de colonişti germani, care apare în documente din 1215. Deseori, satul este amintit ca şi parte a comitatului Solnocu de Mijloc. Localitatea cu 202 locuitori (în 2002) are două biserici micuţe: o biserică ortodoxă, construită la începutul anilor 1800 şi o biserică romano-catolică, datând din 1910.
Localitatea a doua ca număr de locuitori (726) din comuna Beltiug este Ghirişa. Prima atestare documentară a localităţii datează din 1367, iar biserica reformată a satului a fost construită între 1794-1798. În 1843 şi această localitate a fost lovită de un incendiu, a fost avariată şi biserica, iar clopotele vechi s-au topit în foc. La aproape 2 km de localitate sătenii au descoperit un tezaur de circa 200 de monede romane, iar ulterior unul de 856 de monede romane.
Localitatea Răteşti aparţine comunei Beltiug. A fost amintită pentru prima dată în documente în anul 1423. Istoria satului cu 689 locuitori este similară cu cea a centrului de comună. Biserica romano-catolică a foat construită între 1815-1817 şi are ca sfânt ocrotitor pe Sfântul Florian, iar biserica ortodoxă datează din 1932. Şi în această localitate a fost descoperit un tezaur monetar în 1967: 609 monede de argint datând din secolul al XVII-lea, depuse într-un vas de lut.
Localitatea Şandra aparţine comunei Beltiug şi a fost atestată documentar în anul 1387. Istoria satului se leagă de cea a centrului de comună, fiind atinsă şi de perioada intenselor schimburi de populaţie. Românii din Şandra au fost mutaţi la Socond şi Gerăuşa cu ocazia valului de colonizare şvabă din 1767. Biserica romano-catolică a satului a fost construită în 1783 de contele Antal Károlyi, după o vindecare ce s-a considerat la vremea respectivă miraculoasă. Sfântul ocrotitor al bisericii este Sfântul Erasmus. Orga acestei biserici a fost descrisă ca fiind cea mai veche din întregul judeţ, însă de mult timp nu este funcţionala.
Localitatea Bolda aparţine comunei Beltiug, fiind menţionată pentru prima dată în documente în anul 1592. Populaţia de nici 100 de locuitori are o biserică ortodoxă de lemn, construcţie rar întâlnită în judeţ. Biserica a fost cumpărată în 1838 din Socond, dar probabil a fost construită încă în secolul al XVIII-lea. Hramul bisericii este "Adormirea Maicii Domnului". Lăcaşul de cult are un iconostas păstrat în condiţii bune.
Câmpia Crasnei face parte dintr-o unitate geografică mai mare, care este Câmpia Someșului. Este brăzdată de râul cu același nume, Crasna, și ocupă partea centrală și nordică din regiunea hotarului comunei. Relieful actual al șesului s-a conturat în urma retragerii apelor Mării Panonice, care intră asemenea unui golf până la poalele Culmii Codrului și la marginea dealurilor Silvaniei. În urma retragerii apelor mării a rămas un mâl la suprafața scoarței terestre, care a fost ridicat de vânturi și depus sub formă de loess (lut gălbui). Acest strat poate fi găsit și în zilele noastre și observat la forarea fântânilor, la adâncime de 0,5-1 metri, suprapus peste straturi de nisip și pietriș, ceea ce determină dificultățile de cultivare a acestor soluri. Câmpia ocupă partea vestică și sudică a comunei.
Culmea Codrului se întinde până la marginea estică a hotarului comunei Acâș și este cunoscută sub numele de Dealurile Beltiugului și Dealurile Dobrei. Suprafața deluroasă este o zonă în care munții s-au prăbușit și stau înecați sub sedimente groase, cu excepția spinării puțin înalte de șisturi cristaline - Culmea Codrului , cu partea vestică care trece destul de brusc în Câmpia Crasnei . La poalele masivului cristalin al Culmii Codrului se așterne o zonă de dealuri piemontane alcătuite dintr-un material foarte complex de nisipuri intercalate cu pietrișuri, argile și marne. O parte din aceste dealuri sunt împădurite, o parte ocupate cu pajiști naturale, culturi agricole și plantații de pomi fructiferi și viță de vie. În zona colinară s-au semnalat slabe alunecări de teren fiind luate măsuri de combatere a eroziunii prin plantări de pomi.